O TARA...UN PARTID...UN PRIM...?
Iata anul nou, s-a apropiat, din cer.... Dulce refren de autobuz
acum uitat de generatia noua si PRO.
Nici nu ne-am dezmeticit bine dupa crizele de bila pricinuite
de SARBATORI, care din an in an mai sarac, parca tot mai mult
ne umplu masa, sau asa o parea cand imbatranesti si ficatii te
fac sa vezi totul mai indigest decat pare.
Deci nici nu incepu bine nou' an, nici n'avuram timp sa ne dumirim
bine cum ne vom da salaru' intreg pe cotele de intretinere abia
afisate, ca finul PROpagandist da prim ministru ( demnitar domle,
nu orice fonctionar platit de impozitele noastre, adica unu care
isi umple buzunarele de acolo de unde e si singur si pe care nu
il putem injosi comparandul cu un functionar public, ca de, nu
sta in amaratele alea de zeci de milioane salar pe care le ia
de la buget. Da!) ne si dadu lovitura de gratie.
De ce zic de gratie? Pentru ca:
1 Dupa proba de senilitate a CELUI PROST SFATUIT (nu-i
pronunt numele sa nu se imulteasca) care gratiaza cu dreapta (ala
fuge din tara bine mersi ca e doldora de bani) si revine asupra
deciziei prin decrete de stanga, trebuia sa vina ceva TARE
adica
2 LUPU' LA OI ( multimilenara experienta a poporului roman)
deci
Frati PEDESERISTI sa poate sa furati? VOI? La PRIMARIA LU BASESCU?
Aicea in tara asta unde avem un corp de control al guvernului?
Unde EU prim si unic Ministru viitor PRES da sssss....
poate ne aude Bunicuta si nu trebuie.... inainte sa o inghitim.
Aferim! ati furat cam mult pe fata si acuma mai ducetiva si voi
la afacerile voastre ca facem alegeri anticipate si o sa va aleaga
boboru tot pe voi, nume fara chip pe o lista din noul partid la
guvernare, asta nou condus de tov. PRIM.
Intre timp alegeri locale, intreruperea activitatii prin primarii,
bete-n roate principalului contracandidat peste 3 ani... Genial.
O adevarata lovitura de Nastase. Cel cu tenisul bineinteles.
In alta ordine de idei e prima oara cand un primar postdecembrist
reusesete sa scoata utilajele si sa curete zapada pe nepregatite
chiar in seara ninsorii, ba mai mult chiar de ANUL NOU!
Bravo BASESCULE!
Criss Stanculescu
|
|
Ultimul uichend de vara..
Ultimul uichend de vara... In weekend nu dau cu sapa pe la job. Desi,
cred ca mi-ar placea. sa lucrez sambata & duminica si sa fiu liber in
alte doua zile. Evident, luate total aleator, in timpul saptamanii.
Sambetele si duminice au (in marea lor majoritate, monotona si prafuita)
un iz statut de lancezeala si nemiscare, iar in cazul escapadelor montane/marine,
imi dau senzatie de duminici cu bilet de voie, de permisie de doua zile...
Poate amintiri si sechele din armata cand, duminicile, cu pantalonii
calcati si bocancii lustruiti, aveam voie sa iesim patru ore in oras
(Craiova) unde ne-nvarteam, bovin, in cercuri prestabilite, cu puncte
de reper clar fixate (berarie - trei halbe rasuflate), cinema (un film
debil de cele mai multe ori) si apoi parc, unde era musai sa fluieri
dupa fete si sa spargi seminte de floarea soarelui.
Mde.
Si uite d-aia nu-mi plac uichendurile.
Asa a inceput si uichendu' trecut. Ni-ni-ni, na-na-na, curat, rufe-n
masina de spalat, si apoi, dup-amaza, vine un prieten cu nevasta lui
pe la mine. Discutii, vin, Pepsi. Tarziu in noapte ei pleaca, iar eu
pornesc sa-mi caut tigari. Buticu' de langa mine inchis. Ma rog, doishpe'juma'
noaptea. Tramvaiul 41, Podul Grant, destinatie precisa, buticul de la
1 mai. Si,de-odat' telefonu' tzar-tzar. Era prietenu' meu. "Hai in vama".
"Unde?" "In VAMA". "Bre, n-am bani, e tarziu, somn, ai 'nebunit, oboseala,
chestii". El, nu, hai. Bine.
Ora 2,00 - un Aro 10 Spartana (al prietenului meu), cu indivizi dubiosi
la bord, iese prin Pantelimon. La volan, sotia prietenului. Eu - pe
locul mortului. Prietenul dormea in spate, digerand greutatile zilei.
Ora 4,15. Dragalina. Trec eu volan. Ora 6,00. Constanta. Mi-e somn si
mie. Se trezeste prietenul meu. Ora 7,10 - Vama Veche. 8,00 - eram in
cort si nani. Cort + izopren + sac de dormit + jeansii + tricou + pollo
shirt + vesta. Ulterior incepe strip-tease-ul. Ora 11,30. ies din cort.
Gol-golutz, cum m-a lasat mama. Ma rog, poate ceva mai 'nalt si cu cateva
kile-n +. Marea - fash, fash. Soare, cald, vant. Plaja - pustie. Wow.
Adica WOW!!! Ca-n vremurile bune. Terasele - inchise si ferecate-n
scanduri batute de-a curmezisul. Senzatie de-nceput si de sfarsit de
lume. Dezbracat de haine si de griji, doar eu, marea, nisipul si SOARELE.
Soare. Cald. Viata. Miscare. Plaja goala. Miros de scoici. Doua-trei
meduze aruncate de valuri pe nisip, alge, pietre. Inceput si sfarsit.
Paine neagra + iaurt. Cafea rece, din sticla, facuta de la Bucuresti.
Tigari red & white (cand oi avea bani, poate altceva). Petanque. Joc
cu bile, frantuzesc. Valul fash-fash. Apa rece. Dar totusi - trei bai.
Nu m-a rabdat inima sa nu ma bag in apa si sa nu stranut ca foca, sa
fornai ca elefantu' si sa nu tziui ca delfinul... Inot. Apa trece pe
laga mine. moale, albastra, rece. Senzatie de viata 100 %, de real,
de adevar. Magie solara + chimie infinitezimala de bucurie + sfarstit
de vara + apa + nisip = Vanghelis. Vanghelis Papatanasiou. Cult solar,
cult primitiv. om, natura.
A reinceput saptamana. Sunt inapoi in Bucuresti. Dar inima mi-a ramas
acolo, printre scoici si pietre, pe nisip. A fost ultimul uichend de
vara...
Bogdan Iorga
|
